Prin ploaie

Si pasesti usor prin ploaia densa si cetoasa sa nu te uzi de ceilalti si privesti pentru o secunda inapoi si nu stii cine esti, sau cine vei fi, dar mergi mai departe tiptil-tiptil, ca un om mic fara sa ii deranjezi cu umbra ta si cuvintele tale pe prietenii de care iti e dor sa ii privesti pentru o secunda si apoi sa fugi in nebunia lucrurilor colorate de apus. Sa te ghemuiesti si sa plangi si sa razi din nou, sa pasesti pe o alta granita, pe un alt pamant, sa cunosti oameni noi, care te fac sa razi si te privesc ca pe un bulgare de viata, cu un zambet larg, si sa nu stii de unde provine feedbackul. Sa vezi ca ei "englezii" nu te privesc asa cum ai crede tu, cu neincredere si dezorientare si totul e ca intr-o poveste desenata de tine, nici tu nu te-ai fi asteptat sa fie asa legat firul naratiunii. Si te intrebi daca visezi sau e realitate, sau e doar un gust placut pe moment, ca ceaiul englezesc si apoi isi face loc un gust amar? Si nu stii incotro te duci, la nebunii tai sau intr-o viata unde totul e desenat ca intr-o carte de povesti? Ei iti arata drumul si o fac asa cum o stiu ei cel mai bine, cu mangaieri suave si cuvinte de dragoste, pe care le intalnesti la tot pasul, sau cu picioare de care trebuie sa te feresti pentru bunastarea fizica si psihica. Dar stii ca asta nu e ura, e doar o forma de protejare, pentru ca poate mai tarziu poti adopta chiar tu forma asta de culoare. Acum razi, acum plangi, acum vezi cerul senin si plin de soare, iar apoi ploaia care te spala de pacatele pe care le formezi in tine la fiecare clipire. Linistea provine din sufletul tau, nu din a altora, din gandurile pe care ti le trasezi si nu ti le inchipui, imaginezi, stii ca realitatea e acolo unde vrei tu, si nu o poveste de care vrei sa tragi, pana la un sfarsit tragic, care iti aduce dezechilibru emotional. Si citesti pe sarite lucruri pe care vrei sa le intelegi, pe care vrei sa ti le explici, pentru a reusi o data sa poti spune cu seninatate, stop, sa vezi cu pace marea, fara sa ai ganduri de sarit, sa pasesti usor spre maine, fara ganduri la ploaie, sa vezi oamenii asa cum sunt fara dedesubturi, sa crezi ca privirea senina nu ascunde furtuni si sa lasi oamenii sa intre in tine, sa crezi cuvintele asa cum sunt, fara interpretare, sa il lasi pe "el" sa se apropie, sa te descoase si sa raspunzi cu zambet si privire inocenta la intrebarile din ochii lui. Pentru  ca astfel reusesti sa te vezi pe tine, asa cum esti, te aduni si te intragesti ca femeie si om, si iti raspunzi la de ce-urile tale nesfarsite. Zbori peste ce a fost, lasa locul tau in tine, urmareste ce va fi, si zambeste ca si cum totul il stii dinainte. Fiecare zambet de al tau neprefacut iti da satisfactia tie ca prefacuta relatie de prietenie sau cum ai vazut-o tu nu e nimic, e doar un gol in stomacul tau. Si care acum incepe sa se umple, pentru ca ai altceva si pe altcineva.