De la capat

Si plangi, si-ti musti buzele de-ti simti gustul sangelui dulce-sarat, si vrei sa sari, sa te reinnasti in altceva, sa nu mai fii tu, sa te spargi in bucatele de sticla, sa devii invizibil, sa nu mai existi, sa te metamorfezi. Sa incerci altceva, sa nu mai crezi, sa nu iubesti, sa nu iti mai pese cand altora le pasa. Pur si simplu sa fii tu cu tine, sa vezi vorbele ca pe niste "tabula rasa", pentru ca oamenii mint si-ti formeaza adevaruri inexistente, pe care tu, ca un copil naiv si iluzionist le crezi, si iti intra in tine si nu le lasi sa zboare si le traiesti. Fool child!!! Tu nu vezi ca nu e pentru tine, fugi, alearga, zboara prin leagane, priveste la soare ca la un astru, invata sa te arunci de la blocuri cu ferestre inalte si daca o sa cazi, ce? Maine te ridici si o iei de la capat, iti trebuie un ceva, ceva ce nu e al tau, ca sa traiesti, sa respiri, sa nu iti mai simti nodul in gat? Il ai, nu, pentru ca nu a fost sa fie, nu trebuia sa inceapa, a fost un joc din era in care existi cu "vin si vorbe de mine", pe care le-ai inhalat ca pe un drog, pentru ce? Pentru ca iti place viata dusa la extrem, simti ca traiesti, ca existi, nu mai esti o fantoma in realitatea cotidiana, te arunci in poveste si gata, iti realizezi scenarii si personaje inexiste si perseverezi in prostia ta de copil nebun. Desi nu faci nici cat o ceapa degerata, tu inca mergi mai departe, nici tu nu stii de ce, din cauza instinctului de autoflagelare, poate, dar nu e asta un raspuns. De cate ori ti-am spus, gata, hello, tu nu auzi? Acum razi, mai devreme plangeai, of stiu, iti aduci aminte de pestele din Iona, asta e ... Mai tii minte cand ma ascultai, cand traiai cum iti dictam? Ce bine era, bine, bine era o varsta diferita, dar stiai sa faci o distinctie, pe care azi nu o mai stii, acum trei ani, fara legat de oameni, fara agatat, doar tu cu micile amintiri, pe care acum ti le renegi, dar inca le privesti si iti dai seama, ca datorita lor esti ceea ce esti in momentul asta, ca fara gandirea matura din trecut nu ai fi realizat nimic. De ce nu poti fi ca atunci, e simplu pentru ca nu vrei, te-ai agatat de cineva, pe care il sacai si il agasezi cu idioteniile tale, oare maine o sa realizezi cand la propriu iti iei zborul si incerci sa le arati tuturor ca tu nu plangi, ca totul a fost in van, ca a ras de tine si nu l-a interesat. De ce nu faci lucrurile, pe care obisnuiai sa le faci, sa te arunci intr-o alta lume, unde nu mai e loc de gandit la cineva pentru care nu ai existat. Invata ca in viata, lumea nu e cum o pictezi tu si o trasezi in creion, ai trait doi ani discul asta la full repeat, nu vezi ca dai in penibil. Iti simti buzele sarate, mai cade cate o lacrima si mai zambesti, pentru ca stii care e dedesubtul durerii. Stai, priveste inainte si o sa vezi chiar prin ochii tai ca de maine in saisprezece luni (cel putin) nu vei mai avea pe retina aceleasi fragmente cu dat afara, si frica de noaptea goala, si sunete fade, dar pline de "morala"... Acum asteapta pentru ca maine vine iar ..