Sa fugi de tine

Si te uiti la tine, nu te mai recunosti, ai trecut peste limitele impuse de tine si te intrebi pana unde vei continua cu accesul asta de zel si cand incolo, e frica de tine insati. Privesti persoana de langa tine si nu o recunosti, fizic o compari cu o alta papusa masculina care ti-a lasat un nor de praf in stomac, dar nimic mai mult. Tu nu realizezi ca ranesti persoana de langa tine, ca asa faci mereu? Ca tu "E" traiesti momentul din trecut, dar "C" fara contact vizual nu poate trai prin tine? Si interpreta ceea ce ai tu in cap, daca nu silabisesti vorbe? E trist! Nimic nu e ceea ce parea a fi. Si atunci te trezesti din somnul mortii, de la sarutul lui "Iuda", pe care il renegi si il vezi ca pe un copil, trecut de mult de varsta maturitatii, care iti dicta pagini pe nerasuflate despre tine. Te ridici, te privesti si nu vezi decat un mare gol si nu poti respira si iti simti lacrimile in ochi si un nod in gat pentru ca nu iti dai seama de ce e aici, cand trebuia sa fie acum cinci ani. Si te simti sufocata de atata "iubire" si nu intelegi nimic din ce e langa tine, ai aceeasi intrebare care te urmareste de mult timp "de ce". Iti spui doar "nu e bine", pentru ca acel "carpem diem" are repercusiuni in viitorul tau de femeie sociala. Iti impui o limita, iti calculezi raceala, sa te indepartezi putin, ca sa nu vada ca iti e frica de tine. Degetele prin carliontii tai par de mult o teama pentru tine, iar respiratia iti pare ca un "deja-vu" in urechile amortite de sunetul pasional si fugi, ca altceva nu stii sa faci. Arunci cuvinte cu o semnificatie anume, dar fara continut precis si lasi mana sa curga  pentru ca ceea ce ai acum, ai mai simtit intr-o frantura de secunda cand fulgii albi se aruncau din nori peste povestea ta si o umpleau. Si tragi din  tigara, si te vezi intr-un decor uitat, intr-o clasa cu trezeci de locuri si o catedra indepartata si imaginile se joaca cu mintea ta, te uiti prin asternuturi si vezi umbra de langa tine, care simti cum te soarbe si tu nu stii cum sa te agiti ca sa plece de langa tine, sa iti spuna acel: "esti nebuna si confuza", ca sa iti dea o explicatie pentru starea ta, pe care nu o poti picta in culorile nevrozei de toamne, chiar miroase a toamna:)