Phase II

Si lipsesti doua zile si ce sa vezi, foaia cu recomadarea nu o mai ai, sedinta lunara apare pe neasteptate, plus doua individuale (nu chiar: cu team leader si manager) prin care esti instiintat ca ti s-a prelungit preavizu', desi tu ai fost in concediu fara plata. Si crezi ca mai rau de atat nu se poate, dar uita ca exista, asta te invata ca de la oricine te poti astepta la orice. Si revii la obligatiuniile tale ca doar esti officer collection si ai un target de dus pentu care esti platit, renumeratia aia de la finalul lunii care nu iti ajunge nici doua zile, pentru ca tigarile s-au scumpit, cafeaua la fel, mancarea nu intra in discutie pentru ca ai fi de mult pe minus cu tot cu avansul pe care il faci in fiecare luna si te rogi de superiori sa ti-l aprobe, desi este dreptul tau, dar nah traiesti intr-o societate in care nu ai voie sa te exprimi, nu exista liberul arbitru, pe vremea "lor" nu se invata, e drept, la scoala filosofie si nu stiai ce e aia, stiai doar sa preaslavesti.
Si incepe ziua, cu dezgust total, si chefless total, dar zambesti frumos iti pui casca si dai bataie, ca sa vezi nu iti raspunde nimeni, portofoliul de clineti alocat fiecarui om in parte, e plin de oameni cu probleme care mai de care, al meu nu e mai rasarit. Bacul "F" susrsa care ma tine in viata pana pe 17 august imi ofera surprize, nu pot nici citi sumele pe care trebuie eu ulterior sa le ofer acelor amarati, care nici macar nu stiu ce produs financiar au, dara' cu ce se mananca, de ce dobanda e asa, de ce nu scade si asa mai departe. Incerci sa empatizezi si sa ai o atitudine profi, prin care recurgi la "n" metode si tehnici de negociere, desi "X" iti spune inca din prima interjectie "Alo!" ca e prins in datorii care si mai care, si pe langa astea datoria de parinte ... inghiti in sec, devii exigent cu tine si nu mai auzi doleantele de amanare ale locutorului, tu stii una si buna = 69 si atat. Expui mai multe variante si inchei in termeni amiabili, dar pe fundalul propriei urechi inca auzi sunetul de suspin din glas si ai impresia ca ai vrea sa sari de la trei, fara lift sau scari, sa o iei la fuga. Vine pauza (de masa = 3 tigari si un 3 in 1) si cobori pe terasa, unde cladura de peste zi a acoperi aerul si nu poti respira, e uscat si cubul de gheata incepe putin cate putin sa se topeasca, zambesti "a tu" fara obligatii si compromisuri, vrei sa fii doar tu cu tine, fara agitatie, sa iti savurezi "lunchul" pana la urmatoarea pauza ca sa ai nervii tari, sa te poti autocontrola ... Si inca astepti seara cand urci in 41 "breafingul" de maine cu ce e bun si ce trebuie retusat. Oare nu ar fi mai bine sa ne metamorfozeze? Sa nu mai fim oameni si doar proceduri de colectare, fara caracter si personalitate, sa fugim de noi si de "subnoi"???!!!

32173 = lame :))