...

Ai crezut vreodata ca ceea ce citesti ca subiect de examen, se poate mula pe propria viata? Rasfoind zilele trecute paginile culese si cartile pe care trebuie sa le adun intr-o cutie a "memoriei" am dat peste "La petite madeleine" a lui Proust si ce sa vezi proiectarea scrisului m-a proiectat in timp... Cum e sa te vezi cu o persoana dupa aproape o jumatate de an, sa simti din nou fiorul primei ve

deri, dar sa vezi o alta persoana. Desi ea a ramas aceeasi, ceea ce tu ai impregant pe retina de atata timp si care parca se leaga de tine in continuare, iar vocile mici care ti-au intrat in cap, nu vor sa iasa... e o amalgamare de gusturi si trairi, cum ar spune esteticii o anumita sinestezie ... si aruncandu-te in filmul vietii retraiesti trecutul, sau o parte pe care tu inca o accepti, dar care iti trimite cutite de placere, placere subiectiva care te tine pe loc (cum sunt nimfetele lui Nabokov). Si nu stii de unde ai plecat ... daca are vreun punct, sau e ceva paradoxal si nedefinit. Si persoana stagneaza si tu evoluezi ca doar ai 23 de ani si nimic din nevoia vietii tale de pana atunci nu se mai potriveste cu persoana ta de acum .... @